Cosmetics & Perfumery in antiquity

We see beauty as an objective when, in fact, it is all around us. We give it clear definitions, we associate measures and trends when, in fact, the only meaning that we should accept is the one expressed by our own vision. This is because, in the end, beauty is relative and subjective. However, in order for us to better understand it, we need to look back at how the cosmetic industry evolved. As the first beauty treatments date back to times immemorial, let us take a short trip down memory lane, and be amazed by the most noteworthy discoveries. Allow us to be your guide in this imaginary journey, where we shall go through different countries, over different continents in Antiquity to find the true origins of cosmetics.

The ancient Greek founder of medicine, Hippocrates, and the well-known physician Galen used cosmetic practices as part of hygienic and dermatosis healing processes. We press further to Ancient Greece, where we witness the use of cosmetic products, brought from the Ionic colonies. This is also stated in Ovidius’s second book, the poet exiled from Ancient Rome to the port of Tomis (Constanţa), on the banks of the Pontus Euxinus (43 BC-16 BC), and who remained in the collective memory particularly for his work “Ars Amandi” (The Art of Love). He also published a beauty code called “Cosmetics” (4th year BC), which is the second oldest form of cosmetic recipe. The first one – “Cleopatrae gynoeciarum libri” – appeared during the reign of Cleopatra and included recipes of the preparations used to preserve the queen’s beauty. Unfortunately, however, it was destroyed in the Alexandria library fire. The notion of beauty is present in all peoples and cultures, however, since Antiquity it is associated with the notion of cleanliness. For example, natural fats and oils are the ones used by ancient peoples to clean and soothe the skin, while oil-based balms (made woth palm oil and castor oil), as well as metallic powders, served to protect the skin from external factors like: sun, wind, cold, and insect bites.

In what concerns hair health and repair tricks, henna was used in Antiquity, and it is still regarded as efficient nowadays, as well. Since ancient times, Egyptians have understood the purpose of cosmetics in everyday care, thus accelerating their development. Since they have always placed an emphasis on their physical appearance, they were among the first civilisations to create perfumes, oils and other beauty treatments. The attention to such care was brought about by Criton (100 BC), the physician of the famous Roman Emperor Trajan, explaining that, “above all, the skin needs to be cared for”. It can deteriorate over time, develop acne or couperose, react badly to cold and heat or get wrinkled. It is also that which can make you shine should you treat it well. Going even further east on the continent, to Gaul (France), we see here the use of cosmetics as a common practice of the Druids (priests and witches of the time). In the Middle East – Egypt, Palestine, Syria and Mesopotamia, a small spiny shrub was discovered, whose highly viscous substance coagulated in contact with the air and releasing an unusual fragrance. The scent of this resin was stronger than that of the shrub wood and bark, and was named “myrrh”. When burnt, myrrh releases the pleasant odour of a volatile oil (benzoic acid). As a consequence, physicians in the past frequently prescribed inhalations with volatile benzoic acid.

Haircare

 Unsurprisingly compared to waterfall of silk, hair the crown on a person’s head. It has defined beauty since ancient times, both for women and men. Nowadays, we dress according to the fashion trends, taking into consideration the hair structure or physiognomy, however, back in the day, these were not so important. In ancient times, such perceptions and practices were more general and they rather gave clues about the person, than they revealed how people took care of themselves. For instance, in ancient Greece, women wore long hair, pulled back in a bun, while men always wore their hair short, trimmed regularly. In Ancient Asia, the Chinese women wore their hair long, braided in ponytails, and the married ones pulled it tightly at the back of their heads, into a kind of knot. Men shaved the front part of their head, wearing their medium-length hair pulled back, in a tight tail. Later, as time passed, they would start using jewellery to adorn their hair.

Regarding the colour, the preference for natural hair was obvious, except for the demimondaines or actresses, who were always seeking to stand out. However, in the past, young women tended to use natural solutions based on walnut leaves, onions or chamomile, to give a discreet shade to their hair. Hair maintenance was usually done using warmed-up rain water and egg yolk, mixed, during the week, with oil and essences. Rice yeast, beer, sweet pear juice, almond oil or pumpkin oil were of great value since they were considered excellent tonic substances.

From the tricks of the past, when mixes of different natural ingredients provided recipes for effective haircare treatments, we turn to the present days, when the concept acquires new valences and spectacular results. Miriam Quevedo Mediterraneum, a true pillar of the beauty industry, is one of the most exclusive brands, being recognized for its use of rare ingredients included in styling products. In addition to the innovative, high-quality and concentrated ingredients that are based on state-of-the-art, effective and world-class technologies, Miriam Quevedo also uses precious key ingredients, such as caviar extract, gold and platinum. These ingredients become the premium menu for hair. However, they are not used because they are associated with luxury, but rather because they have proven their effectiveness in protecting hair, preventing dehydration and fighting against aging.

We need to look at skin and haircare as a routine that marks our image, being part of our first impression or business card, if you wish. Even more so, we need to regard them as well-deserved pampering. It is therefore only natural to be capricious and selective when it comes to choosing cosmetic products, while, also encouraging cosmetic brands to handpick the most high-quality formulas.

Privim frumosul ca pe un obiectiv, când, de fapt, ne înconjoară. Îi oferim definiții clare, îi asociem măsuri și tendințe, când de fapt singurul sens pe care ar trebui să-l acceptăm este cel exprimat de propria viziune. Pentru că, până la urmă, frumusețea este relativă și subiectivă. Ca să înțelegem mai bine frumusețea, trebuie să privim, însă, cum a evoluat cosmetica. Cum primele practici de înfrumusețare datează din timpuri imemoriale, ne-am lăsat purtați în timp, ghidați de cele mai însemnate descoperiri. Permite-ne să fim ghidul tău într-un itinerar imaginar, în care vom vizita diferite țări și continente din antichitate, pentru a afla originile cosmeticii.

Prima oprire o facem la Roma, pe vremea când părintele medicinei antice, Hipocrate, și recunoscutul medic Galen foloseau practicile cosmetice în cadrul unor norme de îngrijire igienică și chiar în tratamente pentru unele dermatoze. Mergem mai departe în Grecia antică, unde descoperim că se foloseau produsele cosmetice aduse din coloniile ionice. Despre modul de folosire a unor produse cosmetice citim și în cartea a doua a poetului Ovidiu (43 î.e.n.-16 e.n.), cel exilat din Roma antică în portul Tomis (Constanța), pe malurile Pontului Euxin, și care a rămas în memoria colectivă mai ales pentru opera „Ars Amandi” (Arta de a iubi). El a publicat și un cod al cochetăriei intitulat „Cosmetice” (anul 4 e.n.), care este a doua carte de rețete cosmetice ca vechime, din lume. Primul formular de cosmetice – „Cleopatrae gynoeciarum libri” – apăruse în timpul domniei reginei Cleopatra și includea rețetele preparatelor folosite de aceasta pentru a-și menține frumusețea. Din păcate, însă, acesta a fost distrus în incendiul de la biblioteca din Alexandria. Noțiunea de frumusețe este prezentă la toate popoarele, dar, în același timp, aceasta este asociată cu noțiunea de curățenie încă din antichitate. De exemplu, grăsimile și uleiurile naturale sunt produse pe care popoarele antice le foloseau pentru curățarea și netezirea pielii, în timp ce alifiile pe bază de uleiuri (de măslin, de palmier și de ricin) și pulberile metalice serveau la protejarea pielii împotriva soarelui, vântului, frigului și înțepăturilor de insecte.

Pentru înfrumusețarea și menținerea sănătății părului se folosea henna, ingredient folosit în continuare și în zilele noastre. S-a descoperit că, în vremea Egiptului Antic, egiptencele erau preocupate de toaleta și igiena personală și întrebuințau, în acest sens, produse cosmetice care au accelerat dezvoltarea concepției de îngrijire a pielii. Cum egiptenii puneau mare accent pe aspectul lor fizic, ei au fost și printre primele civilizații care au creat parfumuri, uleiuri și alte tratamente de înfrumusețare. Despre atenția care trebuie acordată pielii menționează și medicul împăratului roman Traian, Criton (100 î.e.n.), care explica următoarele: „înainte de toate, trebuie îngrijită pielea. Ea este aceea care se deteriorează, are acnee, cuperoză, reacționează la frig și la căldură, nu suportă orice cremă și se ridează. Dar tot ea este aceea care poate da tenului strălucire, dacă o tratați bine”. Mergând în altă zonă a continentului nostru, în Galia (Franța), întâlnim aici cosmeticele în practica cultului druizilor (preoții și vracii vremii). În țările Orientului Mijlociu – Egipt, Palestina, Siria și Mesopotamia, a fost descoperită seva unui mic arbust spinos, care se coagula în contact cu aerul și degaja un parfum neobișnuit. Parfumul acestei rășini este mai puternic decât cel al lemnului și scoarței arbustului și i s-a dat denumirea de „smirnă”. Prin ardere, smirna degaja un miros plăcut, al unui ulei volatil (acid benzoic). În trecut, medicii prescriau în mod frecvent inhalațiile cu ulei volatil de acid benzoic.

Îngrijirea părului

Nu degeaba părul mai este denumit și „podoaba capilară”. Părul a definit frumusețea încă din cele mai vechi timpuri, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Dacă azi ne coafăm în funcție de tendințele momentului, de structura și tipul firului de păr sau de fizionomie, în trecut nu se ținea cont de aceste repere. Atunci, direcțiile erau mai generale și ofereau mai multe indicii despre o persoană, decât simplul fapt că se îngrijește.

De exemplu, în Grecia antică, femeile purtau părul lung, strâns într-un coc, la spate, iar bărbații purtau mereu părul foarte scurt, pe care-l tundeau periodic. În Asia antică, chinezoaicele își țineau părul lung, împletit în codițe, iar cele măritate își țineau părul strâns la spate, într-un fel de nod. Bărbații își rădeau partea din față a capului, iar în spate își lăsau părul foarte lung, pe care îl împleteau într-o coadă, cu fire de mătase. În Japonia, bărbații își rădeau aproape la fel părul, însă, pe cel din spate îl țineau la o lungime medie și îl prindeau într-o coadă, la spate. Mai mult de atât, pe măsură ce secolele au trecut, asiaticii au început să folosească, și ei, diverse bijuterii pentru a-și împodobi părul.

La nivel de nuanță, preferința pentru părul natural era evidentă, exceptând cazul femeilor ușoare și al actrițelor care căutau cu orice preț să iasă în evidență. Totuși, în trecut, tinerele foloseau soluții naturale, pe bază de frunze de nuc, ceapă sau mușețel, pentru a-i conferi părului o nuanță discretă. Întreținerea podoabei capilare se făcea, de obicei, cu apă de ploaie caldă și gălbenuș de ou, iar, în cursul săptămânii, cu amestecuri de ulei și esențe. Drojdia de orez, berea, sucul de pere dulci, uleiul de migdale sau de dovleac erau la mare prețuire pentru că erau considerate tonifiante excelente.

De la trucurile folosite în trecut, când combinațiile de diferite ingrediente naturale ofereau rețeta unor tratamente eficiente pentru îngrijirea părului, ajungem în prezent, unde acest concept capătă noi valențe și rezultate spectaculoase. Miriam Quevedo Mediterraneum, unul din pilonii industriei de frumusețe, este unul dintre brandurile exclusiviste, recunoscut pentru utilizarea unor ingrediente rar incluse în produsele de styling. Pe lângă ingredientele active inovatoare, de cea mai înaltă calitate și concentrație, ce au la bază tehnologii eficiente de ultimă generație, la nivel mondial, Miriam Quevedo utilizează și ingrediente-cheie prețioase, precum extractul de caviar, aurul și platina. Aceste ingrediente devin astfel parte integrant[ din îngrijirea premium pentru păr. Nu sunt însă întrebuințate pentru că sunt asociate cu luxul, ci pentru că și-au dovedit eficiența în protejarea părului, în prevenirea deshidratării și în combaterea efectelor îmbătrânirii.

Trebuie să privim îngrijirea pielii și a părului ca pe o rutină care ne marchează imaginea și ne scrie cartea de vizită și, mai mult decât atât, ca pe un răsfăț binemeritat. De aceea, este normal să fim capricioși și selectivi când vine vorba de alegerea produselor de îngrijire, lucru care impulsionează și brandurile de cosmetice să aleagă formulele de cea mai înaltă calitate.